REDUCEREA  EXCLUZIUNII  ÎNTRE                            EGALITATEA  DE  ŞANSE  ŞI  DISCRIMINARE  

Dr. Mihaela MURARU – MÂNDREA

Excluziunea este o expresie atotcuprinzătoare, un concept în mişcare ce poate părea echivoc, dar care în ansamblul său reprezintă: inegalitatea care exclude. În sfera existenţială desemnată de acest concept, este captivă o parte din populaţia lumii, de foarte multe ori fără şansa de a putea evada din acest teritoriu al lipsei de oportunităţi, al nepăsării umane sau a indiferenţei instituţionale.

Într-un gest de anulare a indiferenţei,  având ca scop combaterea discriminării, Consiliul UE şi Parlamentul European, la data de 16 iunie 2006,  au luat decizia de a desemna anul 2007 ca An European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi.

Se speră conştientizarea europenilor cu privire la dreptul lor de a nu fi discriminaţi, promovându-se şanse egale în domenii multiple, în încercarea de a se  demonstra  că diversitatea face Uniunea Europeană mai puternică.

O consecinţă a acestui demers european, va fi cu siguranţă şi găsirea căilor de reducere a excluziunii sub toate formele sale.

***    

Uniunea Europeană dar şi România au nevoie de câteva direcţii clare de acţiune care să ducă implicit la reeşafodarea progresului evolutiv, credibil, germinatoar de echilibru social.

Din panotajul existenţial dar şi teoretic de ultimă oră, se desprind trei tipuri de acţiuni obligatorii: 1) realizarea egalităţii de şanse pentru toţi; 2) reducerea excluziunii sociale; 3) temperarea polarizării sociale.

Egalitatea de şanse pentru toţi, excluziunea socială şi polarizarea socială sunt trei concepte care odată  înţelese în adevărata lor valoare, vor produce mutaţii fundamentale în strategiile statelor.

Ofertele sociale pentru schimbarea Uniunii Europene implicit a României, trebuie să aibă în vedere în toată construcţia lor, obţinerea echilibrului social cu suport economic bine definit. Apoi, dezvoltarea societăţii se poate fractaliza printr-o construcţie rapidă, în progresie geometrică, în domeniile majore, specifice societăţii contemporane: spirituale, culturale, sociale, economice şi financiare.

Atât componenta statală, cât şi cea civilă, îşi vor putea reface instituţiiile şi organizaţiile, în scopul deservirii unei populaţii aflate în echilibru. Această armonie ar putea produce,  concepţii progresiste în stare să aducă noutate, acţiune, finalitate, în scopul instaurării solidarităţii şi demnităţii umane, într-o Europă a şanselor egale pentru toţi, bogată spiritual şi material.

Aspectele prezentate mai sus, pot să creeze o percepţie optimistă dar trebuie subliniat că prezentul este încă tributar practicilor discriminatorii, care accentuează atât excluderea socială cât şi polarizarea socială, care au ca numitor comun  creşterea pauperizării cu produsul ei final: omul în sărăcie acută, dus sub limita demnităţii sale.

Egalitatea de şanse, valoare fundamentală a societăţii

 În România, stat de drept, democratic şi social, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme şi sunt garantate de lege. Principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegilor şi discriminării sunt stipulate în legea fundamentală, Constituţia, precum  şi în legislaţia privind egalitatea de şanse şi antidiscriminare.

Data de 1 ianuarie 2007 are o dublă semnificaţie pentru români. Pe de o parte, este data la care România a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, iar pe de altă parte, cetăţenii ei, în această nouă calitate, dar şi împreună cu ceilalţi cetăţeni europeni, celebrează Anul Egalităţii de Şanse pentru Toţi, aşa cum s-a  stabilit de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene prin adoptarea Deciziei Nr. 771/2006/CE. Iniţiativa celor două instituţii europene are ca scop  promovarea unei campanii pan-europene privind eliminarea discriminărilor din spaţiul european şi din relaţiile între cetăţenii Uniunii Europene. Cunoaşterea drepturilor şi creşterea conştiinţei publice asupra unor aspecte de discriminare care persistă încă în viaţa de fiecare zi sunt iniţiative prin care se urmăreşte implicarea directă a cetăţenilor în susţinerea egalităţii de şanse şi participarea deplină a fiecărei persoane la viaţa economică şi socială fără deosebire de origine etnică, sex, religie, vârstă, dizabilităţi sau orientare sexuală. Cele patru obiective pentru Anul European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi se referă la:

• drepturi – creşterea gradului de conştientizare asupra dreptului la egalitate şi nediscriminare, precum şi asupra problemei discriminării multiple
• reprezentativitate – stimularea dezbaterilor asupra mijloacelor de creştere a participării în societate a grupurilor care sunt victime ale discriminării şi a participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor
• recunoaştere – facilitarea şi celebrarea diversităţii şi egalităţii
• respect – promovarea unei societăţi bazate mai mult pe coeziune

Trebuie precizat că în afară de cele şase forme de discriminare avute în vedere de instituţiile europene, mai există încă cinci forme, care se referă la: rasă, naţionalitate, limbă, refugiaţi, bolnavii de HIV/SIDA. Totodată, o formă de discriminare cu consecinţe grave este cea care se referă la categoria sau originea socială care generează, într-o proporţie considerabilă,  excluziunea socială şi contribuie astfel la perpetuarea sărăciei.

        De asemenea, procesul muncii, poate fi afectat de inegalităţi de tratament şi diverse forme de discriminare, legate în special de segregarea pieţei muncii şi de salarizare care, alături de alţi factori economici, influenţează polarizarea socială.

Se poate observa, din enumerarea formelor de discriminare, legătura dintre egalitatea de şanse ca instrument în combaterea discriminării şi celelalte categorii conceptuale discriminatorii: excluziunea şi polarizarea socială.

Aderarea României la UE, a făcut  din societatea românească o societate deschisă din care trebuie eliminată orice ideologie sau mentalitate restrictivă, discriminatoare. Astfel, în  ceea  ce priveşte  egalitatea de şanse a etniilor se poate spune că în acest moment, există atât legislaţie cât şi programe, care au rolul de a  creea cadrul adecvat participării depline a fiecărei persoane aparţinînd diferitelor etnii,  la viaţa economică şi socială.

Referindu-ne la cea mai numeroasă etnie din ţara noastră, considerată minoritate europeană, trebuie să menţionăm că la 25 aprilie 2001 a fost adoptată Strategia Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor concretizată în HG 430/2001. Strategia a fost concepută pentru o perioadă de 10 ani (2001-2010), cu un plan de măsuri de 4 ani (2001-2004) şi a fost rezultatul unui efort comun al Guvernului şi al organizaţiilor reprezentative ale comunităţilor de romi pentru prevenirea discriminării şi stimularea participării persoanelor de etnie romă la viaţa economică, socială şi culturală pe principiul deplinei egalităţii cu ceilalţi cetăţeni români.

A doua mare etnie din România, cea maghiară, se găseşte într-o situaţie foarte bună, reuşind să-şi câştige toate drepturile oferite de legislaţia europeană şi în plus drepturi specifice, prin legislaţia românească. Într-o situaţie la fel de bună se află şi celelalte etnii conlocuitoare.

În privinţa egalităţii de şanse a sexelor progresele sunt mari, dar în multiple domenii nu s-a atins nici pe departe nivelul dorit, în aşa fel încât femeile care sunt majoritare atât în Uniunea Europeană cât şi în România să fie ferite de discriminare. Tratate ca o minoritate, ele au de înfruntat o serie de inegalităţi de multe ori inacceptabile, exemplul cel mai bun fiind, că la muncă egală cu bărbaţii sunt plătite cu salarii diminuate chiar până la 30 %. (Din anul 1957, Tratatul de constituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) conţine prevederi care interzic plata inegală pentru femei şi bărbaţi, care au fost revizuite în Tratatul de la Amsterdam. Din 1975, UE a elaborat mai multe Directive ce privesc discriminarea pe bază de sex iar Curtea Europeană de Justiţie a emis un mare numar de hotărâri în cazuri de discriminare pe baza de sex. Comisia Europeana se referă la discriminarea pe baza de sex ca la “discriminare de gen” şi tratează aceasta discriminare separat de alte forme specificate în Directivele privind Egalitatea Rasială şi Cadrul Muncii).

În politică şi administraţie, în general, ele ocupă locuri secundare, ducându-se în prezent o luptă susţinută pentru sporirea reprezentativităţii femeilor în politică, pentru obţinerea unui procent mai mare de 10-15% din locurile eligibile.

Discriminarea poate periclita realizarea diferitelor obiective, precum şi  integrarea socială în domeniul forţei de muncă. Acestea sunt motivele pentru care în anul 2000, Comunitatea Europeana, a emis două Directive care apară populaţia UE de discriminare pe motive de rasă şi origine etnică (Directiva privind Egalitatea Rasială) şi pe motive de apartenenţă religioasă sau credinţă, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală (Directiva privind Cadrul Muncii). Cele doua Directive definesc un set de principii care oferă tuturor cetăţenilor UE un nivel mediu comun al protecţiei legale împotriva discriminării. Acest set urmăreşte direct prevederile Art. 13 al Tratatului de constituire a CE.

 Cu privire la egalitatea de şanse a persoanelor  cu vârste diferite trebuie subliniat că cele trei categorii de populaţie care pot suferi din cauza diferitelor acţiuni discriminatorii sunt: copii, tinerii şi persoanele de vârsta a treia. Drepturile fundamentale şi nediscriminarea vor fi promovate punându-se un accent deosebit pe drepturile copilului şi vor fi susţinute de propuneri specifice având ca obiect lupta împotriva sărăciei copiilor. Comisia Europeană va propune un nou program de protecţie a copiilor, prin intermediul internetului şi a mijloacelor media, promovându-se drepturilor copilului prin intermediul Forumului privind drepturile copilului, în perioada 2009-2013

În ceea ce priveşte persoanele cu disabilităţi, UE a adoptat o strategie al cărui scop este de a integra problematica dizabilităţii în politici comunitare relevante şi de a dezvolta acţiuni concrete în domeniile fundamentale prin creşterea integrării persoanelor cu dizabilităţi.

Reducerea excluziunii sociale

Reducerea inegalităţilor, are în vedere ca numărul cetăţenilor excluşi să fie diminuat permanent. Motivele religioase, ideologice, politice, culturale şi etnice  pot da naştere la procese succesive de excluziune, dar cele sociale şi economice creează o marginalizarea dramatică numită: sărăcie.

Sărăcia din România este pe de o parte rezultatul procesului de industrializare rapidă urmat de dezorganizarea funcţională rezultată din schimbarea  sistemului politico-economic, iar pe de ală parte,  rezultatul crizei globale a economiei.

În mare parte, populaţia ţării trăieşte în sărăcie. Aceasta ar putea fi combătută prin relansare economică pe termen lung. Sub aspect social modalitatea de contracarare  se referă la reducerea excluziunii sociale, prin  intervenţia pe formele sale caracteristice, şi  pe cauzele şi mecanismele ce o favorizează. Excluziunea socială alături de dezorganizarea şi eventual, dezagregarea socială pot fi eliminate printr-o strategie globală de reconstrucţie,  în acelaşi timp cu emiterea unor politici speciale pentru grupurile  marginalizate.

Sărăcia ca fenomen este prezentă în toate statele lumii, manifestându-se sub dimensiuni diferite, fiind restrânsă sau extinsă. Ea se referă, în general, la trecerea sub gradul de subzistenţă a individului, privind alimentaţia, vestimentaţia, locuirea, educaţia şi sănătatea, în societatea în care trăieşte. Sărăcia marginalizează, exclude, umileşte, deteriorează fiinţa umană şi societatea în ansamblul ei.

În sensul rezolvării acestor aspecte Comisia Europeană a lansat noua Agenda Socială pentru modernizarea modelului social european după reevaluarea Strategiei de la Lisabona pentru dezvoltare şi locuri de muncă. Astfel se pune accentul pe asigurarea locurilor de muncă şi egalităţii de şanse pentru toţi şi pentru garantarea faptului că beneficiile dezvoltării UE vor ajunge la fiecare membru al societăţii. Modernizarea pieţelor muncii şi sistemelor de protecţie socială vor ajuta cetăţenii să se adapteze la oportunităţile create de competiţia internaţională, dezvoltarea tehnologică şi să-şi schimbe comportamentul, noua Agendă Socială reprezentând un pilon fundamental al noii strategii de dezvoltare şi locuri de muncă. În acest sens Vladimír ŠPIDLA, Comisarul European pentru Afaceri Sociale şi Şanse Egale a declarat: “Această nouă şi dinamică Agendă va contribui să asigure cetăţenilor ceea ce îşi doresc aceştia cel mai mult: locuri de muncă decente şi dreptate socială. Asta înseamnă că fiecare individ va avea capacitatea să gestioneze schimbările cu care se confruntă societatea noastră şi să privească dincolo de nevoile imediate. Agenda preconizează să respecte şi să modernizeze modelul social valoros reprezentând un instrument esenţial pentru atingerea obiectivului privind stimularea dezvoltării şi locurilor de muncă. In acelaşi timp, Agenda asigură căile, mijloacele pentru modernizarea sistemului de asigurări şi pentru combaterea sărăciei.”

In privinţa combatereii sărăciei şi promovarea egalităţii de şanse, Agenda se va concentra pe:

• Analizarea impactului îmbătrânirii populaţiei şi relaţiilor dintre diferite generaţii prin lansarea Cartei Verzi a demografiei;
• Sprijinirea Statelor Membre în reformarea pensiilor şi sistemului de asistenţă pentru sănătate şi în abordarea problematicii privind sărăcia;
• Abordarea discriminării şi inegalităţii; Comisia va examina schemele de stabilire a venitului minim în Statele Membre în vederea elaborării unei noi politici pentru combaterea discriminării, în special cea împotriva minorităţilor etnice cum ar fi cea romă;
• Incurajarea şanselor egale pentru femei şi barbaţi, prin constituirea unui Institut European pentru Egalitatea de Gen;
• Clarificarea rolului şi caracteristicilor serviciilor sociale de interes general.

Temperarea polarizării sociale 

Polarizarea socială este rezultatul nerespectarii principiului echităţii sociale, este cea care periclitează egalitatea de şanse, creând condiţii solide instaurării discriminării, pe motive economice în special. Un exemplu elocvent în acest sens, ar fi că ,,În mediul rural, doar 1% dintre copii pot accede către învăţământul superior. Astăzi, statul nu încurajează pregătirea superioară a copiilor care provin din familii cu venituri mici”. (Mihai Tănăsescu, 2007)

În România, există un prim pol unde sărăcia domină. Doar un sfert din populaţie consideră că duce un trai decent. ,,La celălalt pol, o pătură subţire trăieşte într-o opulenţă sfidătoare pentru rest, mai ales că, din observaţie empirică, se dovedeşte că opulenţa se datorează îndeosebi folosirii unor mijloace extraeconomice de îmbogăţire (evaziune fiscală, furt, devalizarea banului public)”. (Mihai Tănăsescu, 2006)

Pentru a putea stopa creşterea polarizării sociale, politicile publice ar trebui să ţină  cont de nevoile şi decalajele sociale care se manifestă astăzi în România, care se află pe ultimul loc în topul ţărilor din UE în ceea ce priveşte interesul faţă de politica socială pentru că în bugetul pe 2007, protecţiei sociale i-a fost acordat numai 10% din PIB.

Alocarea semnificativă a resurselor pentru susţinerea persoanelor defavorizate, recuperarea decalajului economic care o desparte de celelalte state,  implementarea celor mai bune măsuri pentru îmbunătăţirea nivelului de trai, elaborarea strategiilor şi a politicilor publice în care echitatea socială să deţină un loc prioritar, introducerea unui sistem de impozitare progresiv, dezvoltarea unui mediu economic dinamic şi competitiv, redistribuirea resurselor publice către anumite segmenete sociale, sunt câteva măsuri pe care statul român trebuie să le ia pentru a putea să  diminueze discrepanţele din societate, cu scopul sporirii coeziunii sociale şi temperării polarizării societăţii româneşti.

În prezent în Europa există un larg consens politic în ceea ce priveşte acţiunile care trebuie întreprinse. ,,Obiectivele strategice stabilite la începutul mandatului Comisiei Europene – prosperitate, solidaritate, securitate şi libertate şi o Europă mai puternică în lume – oferă un cadru clar pentru politicile care trebuie puse în practică pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor în domeniile în care Europa ar trebui să acţioneze. Acestea au creat o Uniune capabilă să răspundă provocării lansate de globalizare şi să îi pregătească pe europeni pentru viitor”. (Comunicarea Comisiei Comunităţilor Europene – Strategia politică anuală pentru 2008).      

În acest articol (2009) pot exista fragmente preluate din Teza mea de doctorat: ,,Egalitate de șanse în politică și administrație”.