DREPTURILE OMULUI – FILOZOFIA  MONDIALIZĂRII

                                                                                           Dr. Mihaela MURARU – MÂNDREA

Fragment din discursul susținut la COLOCVIUL  INTERNAŢIONAL ,,LUPTA ÎMPOTRIVA RASISMULUI, DISCRIMINĂRII   RASIALE,  XENOFOBIEI  ŞI  INTOLERANŢEI”                            (Palatul Parlamentului, Sala DREPTURILE OMULUI, Bucureşti 26-28 martie 2001)

 În  contextul  tranziţiei de la o lume internaţională la una globală în scopul realizării mondializării valorilor omenirii şi a perfecţionării societăţii umane, filozofia drepturilor omului are cu siguranţă o poziţie primordială, alături de strategiile economice în rezolvarea problemelor lumii terestre.

Nimic nu se mai poate gândi sau construi neţinând cont de respectarea drepturilor omului ca ansamblu de reglementări şi cerinţe, născute de-a lungul istoriei lumii din trăirile sale zbuciumate, din şirul parcă interminabil de conflicte şi nedreptăţi din care fiinţa umană a învăţat: cum să se apere, cum să gândească, cum să supravieţuiască, cum să-şi proiecteze viitorul ca nimic din cea fost rău şi distructiv să nu mai poată fi posibil.

Estomparea până la dispariţie a frontierelor statale se va face treptat şi concomitent cu restructurarea naţiunilor în aşa fel încât fiinţa naţională să-şi poată păstra caracteristicele etnice, limba, tradiţiile, etc..Acest aspect trebuie să-l aibă în vedere în toată activitatea sa Organizaţia Naţiunilor Unite, care  şi-a propus în prima etapă să întărească capacitatea de guvernare a statelor mai puţin dezvoltate, eliminând anacronismele, dezvoltând o profundă conştientizare a rolului lor dual în lumea globală. Toate statele care resimt procesul globalizării trebuie să aibă un cuvânt de spus. Beneficiile nu sunt numai pentru unii. Pacea şi securitatea, respectarea drepturilor omului nu trebuie să existe numai pentru privilegiaţi ci pentru fiecare fiinţă umană de pretutindeni. ,, Mai mult ca oricând, o ordine legală internaţională solidă, împreună cu principiile şi practicile multilateralismului, este necesară pentru a defini regulile de bază ale unei civilizaţii globale care îşi face apariţia şi în cadrul căreia va fi loc pentru ca o bogată diversitate a lumii să se exprime pe deplin”, afirmă Kofi Annan în Raportul celei de-a 54-a sesiune a Adunării Generale a ONU (New York, septembrie 2000).

Având în vedere oferta generoasă a viitorului omenirii, ,,lupta împotriva rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei şi intoleranţei”, pare anacronică . Prezentul cere încă o concentrare a eforturilor în această direcţie.

Astfel în 1994 a fost înfiinţată Comisia Europeană împotriva Rasismului şi a întoleranţei la iniţiativa Şefilor de State şi de Guverne din statele membre al Consiliului Europei cu următoarele însărcinări:

• examinarea şi evaluarea eficienţei măsurilor juridice, politice şi de altă natură, vizând combaterea rasismului şi intoleranţei înregistrate în unele ţări membre,
• stimularea activităţii în materie la nivel local, naţional şi european,
• elaborarea recomandărilor de politică generală la adresa statelor membre,
• studierea instrumentelor juridice internaţionale aplicabile în materie, în vederea consolidării lor,
• analiza situaţiei din fiecare ţară cu prezentarea propunerilor utile şi concrete guvernelor respective.

Comunicarea interetnică şi raporturile armonioase dintre toţi cetăţenii, condamnarea fără echivoc a poziţiilor xenofobe şi antisemite şi a atitudinilor naţionalist-şovine şi extremiste reprezintă pentru guvernanţi actuali ai României preocupări majore în vederea integrării în Uniunea Europeană şi o direcţie principală în educaţia naţională.