OMUL ÎN UMANISM
Dr. Mihaela MURARU – MÂNDREA
Fragment din discursul susținut la COLOCVIUL INTERNAŢIONAL ,,LUPTA ÎMPOTRIVA RASISMULUI, DISCRIMINĂRII RASIALE, XENOFOBIEI ŞI INTOLERANŢEI” (Palatul Parlamentului, Sala DREPTURILE OMULUI, Bucureşti, 26 – 28 martie 2001)
Pentru umanişti „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi“. (Art.1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului)
Pentru a-şi fundamenta acţiunile şi viziunea asupra Lumii, ei pornesc de la fiinţa omenească în ansamblul ei, cu nevoile sale imediate. Dacă în construcţia unei lumi mai bune găsesc o cale nouă în care cred, pun această credinţă sau descoperire ÎN SLUJBA OMULUI.
Umaniştii sunt oamenii care respectă valorile universale, sunt morali şi responsabili. Ei aleg binele şi ştiu că nu există drepturi fără îndatoriri, că nu există libertate fără supremaţia legii, că nu există destine glorioase fără a persevera în mod serios.
Doctrina umanistă din România este în plină evoluţie. Ea trebuie să servească prin educaţie, unei societăţi în transformare, într-o lume instabilă în care procesul de globalizare schimbă sau redimensionează valorile fundamentale. Astfel umaniştii îşi construiesc acţiunile şi teoriile ţinând cont de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, promovând şi protejând drepturile fundamentale ale omului. În acest fel se realizează, prin însămânţarea social-liberalismului cu valorile imprescriptibile, ale libertăţii, demnităţii individualităţii umane: umanismul politic. Acesta are ca demers doctrinar: omul ca entitate deplină, individul uman care se manifestă ca subiect activ fără deosebire de rasă, vârstă, sex, etnie, religie, în toate planurile existenţei.
Umanismul politic are vocaţie universală. El poate devenii suport în rezolvarea provocărilor majore apărute în secolul trecut şi identificate de Naţiunile Unite, ca forum unic ce include foarte multe domenii ale aspiraţiei umane. ,,Charta Naţiunilor Unite este scrisă în numele a – noi, oamenii – şi reafirmă demnitatea şi valoarea persoanei umane, respectul pentru drepturile omului şi pentru drepturi egale ale bărbaţilor şi femeilor…” afirmă Kofi Annan în Raportul celei de-a 54-a sesiune a Adunării Generale a ONU (New York, septembrie 2000). Tot aici se afirmă că ,, provocarea centrală cu care suntem confruntaţi astăzi este să facem ca globalizarea să devină o forţă pozitivă pentru toţii oamenii lumii, în loc de a se lăsa miliarde dintre ei sub limita sărăciei…Este necesar un efort mai amplu pentru a creea un viitor general împărtăşit, bazat pe umanitate în toată diversitatea ei”.
