UMANISM,  definiţie,  metaforă,  context  politic… 

                                                                                       Dr. Mihaela MURARU-MÂNDREA

Umanismul este asemeni unui filon de aur, bogat, ascuns în adâncimi şi la care au acces, aparent, puţini oameni.

Social democraţia, creştin democraţia, liberalismul, etc. sunt asemeni unor  minunate inele din aur, lucrate cu multă grijă şi talent, înobilate cu brilliante şi accesibile tuturor celor care şi le permit. Dacă umanismul este un filon, perceput ca un spaţiu în care libertatea, strălucirea şi bogăţia (desigur, nu ne referim doar la cea materială) pot constitui idealuri umane, având de multe ori conotaţii abstracte, marile doctrine, apărute tot din umanism, sunt reale, controlabile, constructive. Ele pot deveni forţe, doar respectând valorile umane, pot fi bijuterii alcătuite din aurul umanismului, purtătoare de SIGILIU, pe mâna  fiinţelor naţionale care tot timpul au şi trebuie să aibă de pecetluit câte o realizare.

Umanismul nu poate fi o doctrină politică pentru că el este un izvor de doctrine, o mişcare a gândirii umane.

Umanismul are în centrul preocupărilor sale OMUL…care este creat după chipul și asemănarea Creatorului său…și astfel, Umanismul creaționist se spiritualizează.

Umanismul poate crea însă, centre de atenţie în perioadele de criză, care se pot materializa în teorii specifice momentului respectiv, pe baza cărora se vor produce transformările. Exemple de centre de atenţie pot fi :

• capitalul şi munca;
• democraţia reală şi obiectivul descentralizării aparatului statal prin orientarea luptei politice, prin crearea unui nou tip de societate;
• realizarea unei noi societăţi, flexibile, dinamice care să corespundă necesităţilor de schimbare ale oamenilor;
• dezvoltarea şi acceptarea fenomenelor şi teoriilor mondiale cum ar fi globalizarea, cu păstrarea elementelor specifice locului de aplicare, tradiţiile, pentru a evita alienarea populaţiei;
• drepturile fundamentale și omul ca persoană;
• umanismul european și umanismul Uniunii Europene;
• pacea între umanism și umanitarism;
• umanismul antitero și valorile religioase;
• spiritualizarea umanismului, etc.

Umanismul Mileniului trei, capătă pe lângă moştenirile teoretice pe care trebuie să le îmbunătăţească prin imaginarea continuă a viitorului, o caracteristică nouă şi anume: acţiunea. Aceasta pleacă de la nevoile vieţii ce constau în lupta împotriva sărăciei şi suferinţei, singurătăţii şi disperării, dezbinării şi conflictelor de tot felul, în apropierea de echilibru, plăcere, unire şi pace.

UMANISMUL SPIRITUALIZAT CREAZĂ NOI SENSURI EXISTENŢIALE UMANITĂŢII !