Simbolistică românească în Parlamentul European

 

 

Simbolistică românească în Parlamentul European

                                                                                                                           Celina RUSU

Am participat zilele trecute la un eveniment aparte, remarcabil, dedicat iei româneşti, în inima Europei, la Parlamentul European.

Prezentarea portului românesc şi îndeosebi a iei tradiţionale, ca mijloc de afirmare a identităţii naţionale, a fost o alegere îndreptăţită a organizatorilor, europarlamentari români, manifestarea susţinand simbolurile naţionale, drepturile cetăţenilor români şi integrarea acestora în familia europeană, ca un joc frumos de unicitate în diversitate.

Păstrarea tradiţiilor şi valorilor spirituale specifice poporului constituie elemente importante în afirmarea românilor din ţară sau de oriunde s-ar afla în lume, o temelie a năzuinţelor şi idealurilor comune ce au dat rezistenţă de-a lungul timpurilor trecute, prezente, dar şi viitoare.

Evenimentul legat de identitatea culturală a comunităţilor româneşti din Europa a fost legat şi de sărbătorirea, la data de 24 iunie, a Zilei Universale a iei româneşti.

O colecţie importantă de ii din diferite zone ale ţării s-a lăsat fotografiată de cei prezenţi, într-un număr mare, deopotrivă români şi străini, încântaţi de ceea ce văd şi dornici să reţină frumuseţile rare expuse cu generozitate. Sunt ferm convinsă că mulţi dintre cei prezenţi au impărtaşit cu alte persoane impresii de la această adunare, povestindu-le ce lucruri minunate zac în cufărul vechi, dar atât de actual, al României. Şi am fost mandră că am fost acolo, alături de românii mei, bucurandu-ne împreuna că europeni din ţări diferite apreciau frumuseţile tradiţionale pe care noi le arătam Europei.

Pentru câteva clipe am avut senzaţia că mă aflu într-un spaţiu exclusiv românesc, ţesut în diferite forme şi culori pe camăşile femeilor şi bărbaţilor care au participat la eveniment. Şi parcă simţeam fremătând în jurul meu suflarea bătrânilor noştri aflaţi la munca câmpului sau la vreo sărbătoare importantă a comunităţii. Eram convinsă că frumuseţea motivelor specifice ţesute pe iile româneşti şi combinaţia de culori atent selectate se datorau profunzimii sentimentelor şi trăirilor înaintaşilor noştri care, ca preocupare artistică, recreau activităţile vieţii pe cămăşile lor. Credeam cu tărie că tot ce ma inconjoara este nu numai un port, nişte haine, ci vieţi româneşti trăite de secole şi păstrate cu sfinţenie şi bucurie.

În holurile mari ale Parlamentului European, în mijlocul colecţiei de cămăşi cu altiţă româneşti şi alături de o mulţime de oameni am înţeles, parcă pentru prima dată în viaţă, fără tăgadă, că aparţin unui popor bine definit, cu o identitate conturată în mii şi mii de ani, că sunt aparată de aceste tradiţii şi vieţi anterioare trăite în credinţă şi armonie. Şi am mai înţeles că pavăza înaintaşilor mei este şi va fi mereu şi pretutindeni, iar că deasupra tuturor vegheză Dumnezeu şi toate cele sfinte.

Ia românească, simbol al românismului este, aşadar, parte din apărarea poporului român atât de încercat de-a lungul vremurilor, dar niciodată îngenunchiat, însă şi parte a deschiderii noastre către toţi cei care ne sunt prieteni sau care ne vor deveni apropiaţi. Asta pentru că suntem un popor capabil să daruim, să atragem oameni buni şi frumoşi din alte popoare, din alte arii teritoriale şi din toate timpurile. Şi mai ştim să împărţim cu ei din multul sau puţinul nostru pe acest pământ.

Am văzut străini prezenţi la eveniment care analizau de aproape modelele variate de pe camăşile expuse sau de pe cele îmbrăcate de femeile ce făceau parte dintre participanţi, am putut citi interesul şi încântarea pe feţele lor.

Şi eu sunt una dintre persoanele care au purtat cu bucurie o ie românească tradiţională şi m-am simţit încrezătoare, demnă, mândră de tot românismul cu care eram înconjurată. De fapt, eram mulţi români îmbrăcaţi în ii de acasă, de demult, cusute cu grijă şi însufleţite de rugăciuni, într-o altă casă a noastră, casa europeana!

Expunerea iilor a fost urmată de o conferinţă pe tema iei româneşti, ca un elogiu adus muncii celor care au ţesut şi ţes şi astăzi asemenea frumuseţi, dar şi ca o ofrandă adusă poporului român care a ştiut să dea şi celorlalţi o parte artistică nemasurată prin aceste haine specifice sufletului său. Nu degeaba mari creatori de modă din lume au preluat motive şi croiuri specifice camăşii româneşti, stilizând-o şi adaptând-o vremurilor actuale.

Luările de cuvânt au fost dintre cele mai calde, cu specificaţii asupra tipurilor de ii ţesute în trecut, fiecare cu simbolistica sa, împarţite funcţie de modele, culori, materiale, fiecare arătând, aşadar, etapele vieţii în care femeia ce purta ia se afla, de la tinereţe, până la bătrâneţe. Şi în acest fel, prin acest simbol- ia, poporul identifica şi intuia vârsta, etapa vieţii şi modul de trai al femeilor intâlnite sau cunoscute în cale, ca un cod util al unei societăţi plină de umanism şi respect între oameni.

În prezentările facute au fost punctate şi diferenţele culturale şi simbolistice dintre zonele istorice ale ţării, reprezentările de motive fiind altele în fiecare regiune, culorile fiind altfel combinate sau materialele fiind diferite. Şi astfel, prin varietate, am obţinut, noi românii, mai multă frumuseţe, mai multă bogaţie, mai multă imaginaţie şi har.

Şi iar am înteles că bogăţia noastră spirituală este atât de mare pentru că harul nostru pentru frumos este nemăsurat şi revărsat peste toate regiunile ţării în mod egal, dar în acelaşi timp, foarte variat. Multitudinea de motive naţionale, colorate în diverse nuanţe şi intensităţi, aplicate pe croiuri drepte, odulate, lungi sau scurte, formează buchetul de ii româneşti din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre, ca simbol nesecat al poporului român, alături de celelalte elemente tradiţionale de o frumuseţe şi profunzime rar întâlnite şi cunoscute.

Ziua dedicată iei româneşti a fost încheiată de o înlănţuire de cântece populare româneşti, de hore, strigături şi pocnituri specifice, artiştii îmbrăcaţi în portul popular transmiţând celor prezenţi căldura sufletească şi multă voie bună.

A fost o zi minunată, plină de spirit românesc, de linişte divină şi bucurie launtrica nemăsurată!

În final, dacă îmi permiteţi, v-aş da un sfat din inimă: căutaţi o ie românească veche şi imbracaţi-o, ascultaţi glasul înaintaşilor şi mulţumiţi-le că ne-au păstrat şi transmis ce au avut mai bun din sufletele lor curate!

Şi mai ales să nu uităm să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate peste bravul popor român!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *