EGALITATEA ŞANSELOR, PRINCIPIU AL FILOSOFIEI ADERĂRII

                                                                                             Dr. Mihaela MURARU – MÂNDREA, 1999

Atunci când ne referim la egalitatea şanselor trebuie să avem în vedere două moduri de a asigura egalitatea (după Robert Nozick): înrăutăţind situaţia favorizaţilor în privinţa şanselor sau îmbunătăţind situaţia celor mai puţin favorizaţi.

Pentru a explica foarte simplu acest concept putem folosi următoarea comparaţie: concursul de alergări! Astfel: la linia de sosire se aliniază toţi concurenţii. Şansele lor sunt egale în acel moment. Unii vor încerca să fure trecând cu talpa măcar puţin peste linie, alţii vor greşi startul, însă majoritatea vor porni să alerge. Indiferent de pregătirea pe care o au, forma fizică, psihică, puterea de luptă, vor fi definitorii pentru ajungerea cu succes la linia de sosire. Doar trei vor fi câştigători cu toate că toţi au avut şanse egale de a câştiga. Iar aceşti trei, nu vor fi egali, ocupând trei locuri diferite.

Constatarea lui Euripide, că egalitatea este lege pentru oameni: „mai puţin” este totdeauna duşmanul lui „mai mult”, ne face să acceptăm ideea echilibrului social în situaţia aplicării conceptului egalităţii şanselor în toate domeniile existenţei sociale. Se pare că acest gând antic nu este perceput sub aspectul lui pozitiv de puterea actuală din România. Mai puţin, cât mai puţin, prin toate pârghiile, pentru investitorul român, pentru omul de rând, pentru bătrâni sau copii, pentru femeile ieşite din lumea traumatizantă a obligaţiilor avute pentru creşterea sporului natural şi intrarea în lumea care nu le permite să-şi mai nască, crească şi educe copii.

În acest timp, al impunerii noii ordini mondiale, născătoarele poporului român îşi propun să schimbe ordinea politicii naţionale caracterizată prin: dezordine profundă şi iresponsabilitate. Participarea comună la actul de salvare al României se impune total, nu numai la nivelul relaţiei de gen, femei – bărbaţi ci şi partide – partide, sindicate – guvernanţi, săraci – bogaţi, ctc.

Efortul de generare a concordiei naţionale trebuie făcut în jurul unor programe bine puse la punct, transformate pe cât este posibil în idealuri şi care să întrunească calităţile sintetizatoare ale politicii pozitive europene şi mondiale cu respectarea specificului gândirii poporului român. Astfel, o direcţie în acest sens ar fi, efortul de modificare a gândirii politice paternaliste româneşti cu acceptarea spre echilibrare a gândirii şi activităţii superioare feminine şi eliminarea tuturor formelor de misoginism.

Comisia Europeană

În raportul anual al Comisiei Europene, privind egalitatea şanselor pentru femei şi bărbaţi, din acest an s-a prezentat o privire de ansamblu asupra principalelor evoluţii şi tendinţe ale politicii privind egalitatea şanselor la nivel european şi naţional în anul 1998 şi principalele teme pentru 1999. Un accent deosebit s-a pus pe integrarea acestei politici în toate deciziile şi acţiunile UE.

În acest raport există o parte dedicată ţărilor candidate la primirea în organizaţia comunitară unde România apare într-un singur context, negativ, referitor la componenţa parlamentară cu 95% bărbaţi.

Se deschide un nou capitol al integrării europene în pragul Mileniului trei: Egalitatea între sexe, o condiţie a aderării. Parlamentul European şi Comisia Europeană s-au exprimat fără echivoc în acest sens: egalitatea şanselor pentru femei şi bărbaţi este o parte a dimensiunii sociale a integrării şi o condiţie de bază a aderării.

În raport se mai precizează că legislaţia europeană se află în plin proces de integrare în legislaţiile naţionale, că femeile în ţările Europei Centrale şi de Est, prin tradiţie, sunt puternic integrate în activitatea economică salarizată beneficiind de un înalt nivel de educare şi formare, fiind angajate în muncă într-un procent egal cu cel al femeilor din Finlanda.

România şi-a exprimat intenţia de a participa la programul comunitar de acţiune pe termen mediu privind egalitatea şanselor pentru femei şi bărbaţi, program deschis ţărilor asociate, inclus în strategia de preaderare.

 Egalitatea şanselor în România

Între aceste considerente de ordin teoretic sau declarativ şi realitatea actuală românească în privinţa acordării şanselor egale este o puternică discrepanţă. Politicienii români, din păcate şi unii conducători de partide moderne ce se doresc în avangarda ideologiilor in plină transformare, consideră că femeile trebuie să servească în rândul doi. La stânga, la dreapta sau la centru, prezidiile  conferinţelor importante ale partidelor sunt alcătuite de multe ori numai din bărbaţi, chiar dacă în formaţiunile respective pot fi jumătate din membrii: femei ce trebuiesc reprezentate în mod egal. Există o solidaritate masculină prost înţeleasă.

Atunci când într-o ţară, cum este a noastră, minoritatea masculină  deţinătoare a puterii politice, îndepărtează voit, programat şi conştient, majoritatea feminină, cea care reprezintă şi exprimă însuşi sensul esenţial al existenţei şi care ar putea aduce echilibrul atât de necesar în gândirea şi practica politică, atunci ţara devine spaţiul unui popor de mâna a doua.  Ea trece în zona gri de unde nu mai poate accede la nici un fel de structură importantă, rămânând în zona penibilă a dispreţului. Politicienii României şi-au distrus conştient sau inconştient ţara. Ne-au aservit, umilindu-ne, din interese personale, de grup, din prostie infatuată. Ştiind că trădează interesele poporului român sau mult mai grav nedându-şi seama că fac acest lucru, bărbaţii puterii şi din păcate şi cei ce doar visează la ea, primitivi şi aroganţi, exclud în continuare peste jumătate din populaţia ţării nepermiţând să participe  la decizia politică reprezentantele femeilor, oferindu-le din când în când câte o funcţie gri, de „ochii şi gura lumii”.

Încetarea acestei stări de lucruri, va fi un semnal pentru lumea civilizată, că în sfârşit în România politicienii au evoluat, că pe această placă turnantă a Europei aşezată la răscruce de vânturi între Est şi Vest, începe să adie uşor: priceperea sensurilor reale ale  existenţei umane.

 Pentru a încerca să construiască o lume a şanselor egale liderii politici femei din România au constituit Grupul de acţiune pentru egalitatea şanselor, G7.

Acesta este primul  grup  din  România  care  reuneşte  lideri  femei din  8  partide  importante (P.S,  P.D.S.R,  P.S.M,  P.U.N.R,  P.U.R,  ApR,  P.P.R, P.N.R), şi care în mai puţin de un an s-a făcut cunoscut în toate mediile politice prin seriozitate abordării problemelor majore ale României.

Femeia, o forţă a Mileniului III

 Femeia Mileniului Trei poate fi o speranţă pentru ordinea nou instaurată prin forţa sa de regenerare a Lumii, prin renaşterea spirituală pe care o poate aduce, prin reconstrucţia Edificiului Mondial al Armoniei.

Pentru aceasta trebuie doar să înţeleagă cerinţele filosofiei transformiste şi să se plaseze în interiorul activităţilor ce duc la emiterea principiilor de aderare la un nou mod de existenţă, pentru că este foarte clar, că în acest moment trăim timpul sfârşitului Lumii  în care am existat până acum şi instaurarea unei  Lumi Noi.

Bibliografie:

Globalizarea şi efectele ei sociale, Zygmunt Bauman-Editura ANTET, 1999

Anarhie, stat şi utopie, Robert Nozick-Editura Humanitas, 1998

New Age, Paradigma holistă sau Revrăjirea Vărsătorului, Bruno Wurtz – Editura de Vest, Timişoara, 1992