REPERE UMANISTE ÎN CADRUL ALIANŢEI NORD – ATLANTICE

                                                                                                            Dr. ing. dipl. Ulise TOADER

Frământarea izvorâtă din confruntările publice din ultima vreme în societatea românească şi nu numai m-au determinat să deschid manualul NATO (2001) pentru a înțelege în ce măsură Tratatul Alianţei vine în sprijinul umanităţii.

Pentru aceasta am să vă redau mai jos câteva spicuiri interpretate în sensul pe care eu il simt cu privire la ideea de umanism/umanitarism, aşteptând părerile şi ideile voastre pe subiect.

Rolul politic şi militar al Organizaţiei Tratatului Nord Atlantic este cu atât mai important cu cât statele membre urmăresc şi realizează politici sociale şi umaniste, cu scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii popoarelor lor, dar şi la nivelul întregii populaţii a Globului.

Pentru a întelege modul în care Organizaţia Tratatului Nord Atlantic urmăreşte să promoveze relaţiile de pace şi prietenie în Zona Nord Atlantică cu accente umaniste asupra populaţiilor statelor membre, este esenţial să punctăm elementele fundamentale pe care statele membre îşi propun să le îndeplininească în cadrul Alianţei, şi anume:

  1. Securitatea, bazată pe dezvoltarea instituţiilor democratice şi pe obligaţia soluţionării pe cale paşnică a oricăror conflicte între state, prin eliminarea intimidărilor, constrângerilor sau ameninţărilor de orice tip şi folosirii forţei;
  2. Consultarea, ca mijloc de înţelegere a problemelor comune şi de identificare a problemelor care aduc atingere intereselor vitale, inclusiv a posibilelor evenimente care afectează securitatea membrilor, urmate de coordonarea adecvată a eforturilor depuse, în domenii de interes comun, precum şi înlăturarea problemelor de această natură;
  3. Descurajarea şi Apărarea, realizate prin mijloace stabilite de comun acord, în scopul înlăturării oricaror forme de agresiune împotriva unui stat membru al NATO;
  4. Managementul situaţiilor de criza, ca mijloc de prevenire efectivă a conflictelor şi de rezolvare a crizelor, inclusiv ca operaţiuni de riposte;
  5. Parteneriatul, bazat pe cooperarea şi dialogul cu alte ţări din zona Euro-Atlantică, cu scopul de creştere a trnsparenţei, încrederii reciproce şi a capacităţii de a acţiona în cadrul Alianţei.

Din perspectiva valorilor umaniste, un rol important în cadrul Alianţei îl reprezintă Parteneriatul pentru pace care este o iniţiativă majoră, având rolul de a întări stabilitatea şi securitatea în Europa şi astfel, de a asigura populaţiilor un spaţiu sigur şi propice dezvoltării societăţilor la nivel naţional, european şi internaţional. Totodata parteneriatul susţine creşterea stabilităţii, diminuarea ameninţărilor la adresa păcii şi constituirea relaţiilor de securitate, bazate pe cooperarea practică şi pe angajamentul faţă de principiile democratice susţinute în cadrul Aliantei.

Parteneriatul pentru Pace este cu atât mai important pentru abordarea umanistă a Alianţei cu cât acesta are utilitate pentru omenire nu numai în domeniul militar, ci şi în alte domenii de cooperare, cum ar fi:

  • planificări pentru operaţiuni civile de urgenţă,
  • acţiuni umanitare globale de luptă împotriva minelor,
  • instruirea lingvistică şi informarea publicului,
  • logistica de consum,
  • servicii medicale,
  • aspecte conceptuale, operaţionale şi de planificare pentru menţinerea păcii.

În acest sens, este de menţionat rolul pe care Parteneriatul pentru Pace l-a avut de-a lungul istoriei, în acordarea de sprijin în situaţii de criză pentru populaţii care s-au aflat în astfel de momente şi aici putem aminti preocuparea pentru refugiaţi, o tema actuală şi cu mari implicaţii de natură umană, economică şi de strategie şi apărare a tuturor ţărilor. Astfel, NATO a pus la dispoziţia celor care s-au confruntat cu situaţii de război şi situaţii de urgenţă, echipamente, a construit tabere pentru adăpostirea refugiaţilor, a asigurat asistenţă medicală şi operaţii chirurgicale de urgenţă, a transportat la adapost persoane refugiate, a asigurat transportul de ajutoare umanitare şi provizii.

Acţiunile umanitare de luptă împotriva minelor se concretizează în convenţii asupra interzicerii folosirii, depozitării, producerii şi transferului minelor antipersonal, precum şi a distrugerii acestora, cum este Convenţia de la Otawa, din 3 decembrie 1997. Aceste preocupări intră în sfera eforturilor întreprinse de NATO pentru diminuarea problemelor umanitare şi reducerea suferinţelor provocate de minele antipersonal.

Tot astfel este de menţionat şi iniţiativa Alianţei cu privire la armele de distrugere în masă, lansată în 1999, având scopul de imbunatăţire a eforturilor generale politice şi militare în acest domeniu. În cadrul iniţiativei funcţionează mai multe grupuri care discută şi caută mijloace politice şi economice de prevenire sau de replică faţă de armele de distrugere în masă, pentru preîntâmpinarea eventualelor ameninţări şi pentru protejarea cetăţenilor, forţelor şi teritoriilor statelor membre NATO.

Cu privire la instruirea lingvistică, dar şi în ceea ce priveşte informarea publicului, NATO se implică în explicarea politicii de apărare şi Securitate, alături de Guvernele ţărilor membre, cu accent asupra dreptului democratic al popoarelor de a fi informate asupra structurilor internaţionale care asigură bazele securităţii lor, cât şi asupra importanţei menţinerii înţelegerii şi susţinerii publice a politicilor de securitate naţionale. NATO are buget pentru informarea populaţiilor în cadrul mai multor programe, realizate prin organizaţii naţionale şi multinaţionale, cum ar fi Parlamentele naţionale, Adunarea Parlamentară a NATO, birourile de informare şi de presă ale Guvernelor din ţările membre NATO, birouri de informaţii publice ale sediilor militare NATO localizate în diverse ţări membre, instituţii de educaţie şi instrucţie ale Alianţei, alte structuri naţionale şi internaţionale.

Logistica de consum, potrivit definiţiei stabilită de NATO reprezintă ”ştiința planificării şi executării deplasărilor forţelor armate şi a întreţinerii acestora” şi cuprinde domenii ca:

  • proiectarea, achiziţionarea, depozitarea, transportul, distribuirea, întreţinerea, amplasarea materialului;
  • transportul personalului;
  • achiziţionarea sau prestarea de servicii;
  • sprijinirea serviciilor medicale şi sanitare, ca reper umanitar.

Asistenţa medicală şi serviciile sanitare aduc o contribuţie importantă la desfăşurarea acţiunilor militare prin prevenirea bolilor, evacuarea rapidă şi tratarea bolnavilor şi răniţilor, precum şi recuperarea acestora. Serviciile şi echipamentele medicale dintr-o arie, regiune, zonă, trebuie să fie proporţional stabilite cu numărul populaţiilor, cu riscurile de rănire sau îmbolnavire a acestora.

De asemenea, este de reţinut că aceste capacităţi de asistenţă medicală trebuie sa fie amplasate în teren şi să fie operaţionale înainte ca acţiunile militare să se declanşeze.

O altă preocupare importantă în cadrul Alianţei ce vizează aspecte umanitare constă în cooperarea ştiinţifică care revine Comitetului pentru ştiinţă, prin intermediul căruia se oferă asistenţă pentru colaborarea pe plan civil între oamenii de ştiinta din ţările NATO şi cei din ţările partenere Alianţei.

Programul ştiințific este structurat pe 4 programe componente care cuprind o varietate de mecanisme de sprijin în colaborarea oamenilor de ştiinţă şi a celor interesaţi, urmărindu-se atingerea următoarelor obiective:

– burse de cercetare ştiinţifică, pentru instruirea tinerilor cercetători şi pentru realizarea cercetărilor iniţiate de către aceştia, pe termen lung;

– cooperarea ştiinţifică şi tehnologică în toate domeniile de activitate, realizată prin sprijinul acordat pentru subvenţionarea proiectelor de cercetare comune, a organizării de institute de studii avansate şi seminarii pentru cercetări avansate;

– sprijinirea infrastructurii pentru cercetare reprezentată de reţelele informatice şi de politicile de dezvoltare şi organizarea ştiintei şi tehnologiei;

–  ştiinţa în serviciul păcii, cu rol de consolidare a cercetării şi de aplicare a rezultatelor în activităţile industriale sau la problemele de mediu din ţările partenere; prin acest program se realizează cooperarea directă, prin întâlniri organizate, a oamenilor de ştiinţă din laboratoarele de cercetare, industrie, servicii din ţările membre NATO sau partenere, cu scopul de a colabora la proiecte de cercetare- dezvoltare cu o durată de 3-5 ani.

Din cele prezentate mai sus, se poate trage concluzia ca logica şi conceptele NATO au în vedere problemele social-umanitare, de ajutorare a populaţiilor aflate în situaţii de criză şi război, urmarindu-se înlaturarea problemelor într-o măsură cât mai mare, astfel ca principiile şi scopurile Alianţei să răspundă cât mai multor nevoi ale populaţiilor.

Aspectele umanitare se regăsesc astfel pe tot parcursul evoluţiei Aliantei Nord Atlantice, fapt care asigură încrederea populaţiilor ţărilor membre, dar şi siguranţa acestora faţă de provocări sau chiar razboaie ce pot apărea în diverse spaţii geografice, cu efecte din cele mai tragice şi costuri majore.

Din această perspectivă, este deosebit de utilă implicarea reprezentanţilor ţărilor membre ale Alianţei în monitorizarea aspectelor sociale, economice, de sănătate, învăţământ, în găsirea de soluţii la problemele identificate şi în realizarea unei cooperări permanente pentru protejarea vieţii oamenilor din ţările membre şi nu numai. Această componentă umanitaristă întăreşte relaţiile dintre state şi duce la cresterea calităţii vieţii populaţiilor, atât pe timp de pace, cât şi în perioade de crize.

De aceea, un rol important în dezvoltarea aspectelor invocate pe parcursul întregului material îl au asociaţiile şi fundaţiile cu scopurile declarate de înfăptuire a umanismului şi de îmbunătăţire a relaţiilor dintre oameni şi state, inclusiv prin luări de poziţie, materiale specifice înaintate către factorii implicaţi sau orice alte acţiuni utile în cauză.

Ca un punct de reflexie la alternativa existenţei Alianţei Nord Atlantice aş aminti cea ce a însemnat Europa beligerantă doar prin cele mai importante conflagraţii ale ultimului mileniu al istoriei ei prin numărul de victime (date culese de pe portalul Wikipedia):

Deasemenea, este de menționat faptul că în primul război mondial pe lângă victimele din lupte, un număr uriaș de oameni au murit datorită penuriei de medicamente. Numai în Europa au murit peste 10 milioane de soldați din cauza bolilor luate din cauza condițiilor infernale din tranșee.

Victimele înregistrate de România în primul război mondial au fost:

Soldati morţi > 880.000;

Civili morţi > 275.000;

Total morţi > 1.155.000.

Iar în ceea ce priveşte pierderile omenești în cel de-al doilea război mondial, de menţionat este faptul că, în jur de 47 de milioane au fost victime din cadrul populației civile, incluzând aici și 20 de milioane de morți proveniți din foametea și bolile cauzate de război.

Victimele înregistrate de România în al doilea război mondial, din total populaţie a României de 19.934.000 (în graniţele din 1939), au fost:

Militari morţi > 300.000;

Civili morţi în război şi represalii > 64.000;

Morţi în holocaustul evreiesc > 469.000;

Total morti > 833.000;

Procentaj din populaţia României din 1939 – 4.22%.